© 2017 by STUDIOGRAPH. Proudly created with Wix.com

 

0264 262 259, interior: 40

Acest site este un proiect al Primăriei Bonțida, menit să impulsioneze serviciile turistice ale regiunii.

www.comunabontida.ro/

BONTIDA  Centrul de Informare Turistică
Str. Mihai Eminescu nr. 274B
loc. Bonțida, jud Cluj
Castelul Banffy - Rascruci

1. Castelul de la Răscruci

Pe lângă castelul din Bonţida, castelul din Răscruci este cea mai importantă clădire de acest gen din împrejurimile Clujului, a cărei valoare e sporită şi de faptul că o importantă parte din amenajările interioare şi câteva piese de mobilier s-au păstrat până în zilele noastre.

Localitatea Răscruci a fost atestată prima dată în documente în 1325, sub numele Valazut. Ea a ajuns în proprietatea familiei Bánffy în 1405, ca parte a moşiei din Bonţida. Nu se ştie precis când a fost construit conacul familiei din Răscruci, dar se presupune că a existat deja în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în care au locuit baronul György Bánffy (1739–1805), comite de Dăbâca şi Crasna, şi soţia sa, Zsuzsanna Wesselényi. Poate fi considerat ruda săracă a Castelului Bánffy de la Bonțida; cele două clădiri sunt situate aproape simetric de o parte și cealaltă a Someșului.

Castelul de la Răscruci este pe lista Monumentelor istorice atestate din România cu trei poziţii:

  • 1. Castelul în totalitate

  • 2. Corp clădire castel

  • 3. Parcul

După moartea baronului György Bánffy în 1805, castelul a revenit fiului său, baronul György Bánffy (1772–1832), comite de Zărand. În această clădire s-a născut în 1818 fiul său, Albert. Conacul din Răscruci a intrat în posesiunea baronului Albert Bánffy (1818–1886) numai în anii 1850, înainte de aceasta contele Dénes Bánffy (1776–1854) a fost proprietarul clădirii.

Castelul a fost deteriorat în timpul revoluţiei de la 1848–49, şi a necesitat reconstrucţii îndelungate în anii 1850, care au fost comandate de noul proprietar, baronul Albert Bánffy. Baronul a continuat aceste lucrări şi în 1870, cu ajutorul inginerului Márton Kerekes. Fiul baronului Albert şi a lui Ágnes Esterházy, baronul Ádám Bánffy (1847–1887) s-a căsătorit cu Mária Wesselényi şi s-au instalat în conacul din Răscruci. Baronul Ádám Bánffy a efectuat cele mai importante modificări ale clădirii, rezultatul acestora fiind etajarea clădirii şi construcţia faţadelor eclectice, care definesc aspectul de azi al castelului.

Baronul Ádám Bánffy (1847–1887) a fost o figură aparte a aristocraţiei transilvănene, după cum argumentează Bordas Beata într-un amplu articol dedicat Castelului de la Răscrici; nefiind atras de politică, el a trăit pentru înclinaţiile sale artistice şi a creat unul dintre cele mai frumoase interioare de castele transilvănene din epocă.

Tânărul baron a participat la o călătorie de studiu în Germania şi Franţa în 1873 iar la Karlsbad a făcut cunoştinţă cu câţiva meşteri tâmplari din Breinz (regiune elveţiană renumită pentru atelierele sale de tâmplărie), şi timp de două luni a luat lecţii de la ei. Întorcându-se la Răscruci, în jurul anului 1875 baronul a amenajat un atelier în sala mare de la etajul castelului. El a lucrat în acest atelier mai mult de zece ani, realizând o serie de lucrări, ca tavanul casetat al sălii de mese care evocă formele renaşterii germane, lambriurile de lemn şi parchetul sălii alcătuit din elemente alternate din stejar şi frasin, piese de mobilier, elementele de tâmplărie din holul central.

Sala de mese s-a păstrat aproape intactă în splendoarea ei de odinioară; tavanul de o calitate remarcabilă este susţinut de 21 console decorate cu blazoanele familiei Bánffy. Între aceste blazoane se află inscripţii cu numele strămoşilor lui Ádám Bánffy.

Cele două uşi laterale şi uşa mare cu timpan care duce spre holul central sunt la rândul lor bogat decorate.

În colţul nord-vestic al sălii este plasat un dulap mare de sufragerie, neorenascentist, ornamentele sale principale fiind cornişele bogat profilate şi grifonii plasate la colţuri.

Un alt dulap, mai mic şi mai bogat ornamentat, se află în colţul sud-estic al sălii. Lipseşte panoul central al acestuia, unde era plasat un relief reprezentând Judecata lui Solomon .

Podoaba cea mai frumoasă al sălii este soba de teracotă cu smalţ verde, care se află în colţul nord-estic al încăperii.

Prima variantă a sobei a fost finalizată în iarna anului 1878–79, dar pe aceasta după un scurt timp baronul Bánffy i-a dăruit-o împăratului Franz Iosif, fiind montată în castelul său din Gödöllő (s-a pierdut în timpul celui de al doilea război mondial, acum câţiva ani, cu ocazia reabilitării ansamblului, fiind executată o copie după soba păstrată din Răscruci).

Baronul Ádám Bánffy a elaborat o altă variantă a sobei, cu puţine modificări, cea care se află şi azi la Răscruci.

Cele două laturi vizibile sunt decorate cu scene din istoria maghiarilor.

În conformitate cu spusele istoricului Farkas Gabor Eszenyei, în scena de sus este reprodusă legenda potrivit căreia şapte triburi maghiare s-au unit sub conducerea lui Arpad. Această unire a fost consfinţită prin sânge, ritualul constând în încrestarea fiecărei căpetenii de trib la o mână, sângele tuturor fiind amestecat apoi într-un vas din care au băut toţi cei care şi-au unit puterile.

 

Dedesupt este prezentată lupta triburilor unite împotriva băştinaşilor valahi care n-au avut nici o şansă în faţa puterii maghiare statornicită prin ritualul amintit. Soba este decorată şi cu două statui de atlaşi, de asemenea cu ghirlande de flori şi fructe.

Mobilierul şi soba descrisă au fost proiectate şi realizate de însuşi baronul Bánffy, cu ajutorul meşterilor.

În efectuarea tâmplăriilor artistice el a fost ajutat de tâmplarul de origine germană Leopold Kaffer şi de Ioan Câmpean (Kimpián Juon), unul dintre angajaţii hergheliei din Dragu, care cu sprijinul lui Bánffy a devenit un meşter tâmplar priceput.

În acelaşi timp, baronul Bánffy a fost un olar şi pictor de porţelan talentat, în atelierul său din castel modelând numeroase obiecte decorative din ceramică, dar şi două sobe de teracotă prevăzute cu o bogată decoraţie plastică.

El a lucrat împreună cu olarul István Lakatos din Deja, o localitate renumită pentru olăritul său tradiţional. Pe lângă acestea, baronul a reuşit să transforme proprietatea sa din Răscruci într-o fermă model, primind mai multe distincţii pentru activitatea sa organizatorică legată de economia transilvană.

Într-o etapă următoare, în anii 1885–86 au fost construite sălile de la etaj, fastuosul hol central care cuprinde casa de scări şi luminatorul holului, cu vitralii.

La vest de sala de mese, în centrul clădirii se situează holul central întredeschis cu nivelul etajului şi cu mansarda.

Holul care înglobează casa scării este cel mai elegant spaţiu al ansamblului, datorită decorului bogat de tâmplărie, în manieră neorenascentistă.

Pe pereţi se află două basoreliefuri din teracotă smălţuită, unul reprezentând un iepure, celălalt o vulpe vânând.

Scara şi galeria de la etaj au fost completate cu o balustradă, galeria fiind sprijinită pe şase coloane corintice.

În partea sudică a holului se află un şemineu elegant din piatră cioplită, pe care apar blazoanele familiilor Bánffy şi Wesselényi.

În colţul nord-vestic al holului este montată o sobă de teracotă din cahle smălţuite de culoare verde. Pardoseala este alcătuită din plăci de gresie colorate, iar tavanul holului are un luminator decorat cu vitralii, şi prevăzut cu o ramă de lemn bogat decorată cu elemente neorenascentiste.

 În timpul de glorie al castelului, deasupra cotiturii scărilor din hol era plasat un gobelin de şase metri înălţime, în tonuri de verzui şi gri, care reprezenta pe zeiţa Ceres.

Fiul lui Ádám Bánffy, baronul Albert Bánffy (1871–1945), a preluat castelul în 1887, după decesul tatălui său. Noul proprietar a efectuat unele transformări ale castelului la începutul secolului XX: a amenajat câteva camere de mansardă şi a contribuit în mod decisiv la amenajarea parcului castelului, care rivaliza în această perioadă cu parcul castelului vecin de la Bonţida.

Între 1967 şi 2007 a funcţionat aici o unitate de învăţământ pentru copii cu nevoi speciale, care a fost desfiinţată pentru a permite implementarea unor proiecte de valorificare a domeniului.

Momentan Castelul de la Răscruci este nefolosit, Consiliul Județean Cluj căutând potențiali investitori cărora să îl concesioneze.

Pentru a vizita castelul este necesar să contactaţi Regia Autonomă de Administrare a Domeniului Public și Privat a Județului Cluj (tel: 0264.598.801) și să programaţi vizita, pentru a vă asigura că paznicul ansamblului este de găsit la faţa locului pentru a vă deschide porţile.

Intrarea principală, străjuită de coloane și flancată de două scări monumentale, este orientată nu spre drumul mare ci spre parcul castelului și, dincolo de el, peste Someş, spre domeniul de la Bonţida. Acum însă, nicio trăsură nu mai trage în fața colonadei de inspirație clasică, iar accesul se face printr-o uşă din dos, la propriu.

Castelul era altădată înconjurat de un parc cu fântână arteziană și lac artificial, din care nu a mai rămas mai nimic de vizitat. Ierburile cresc peste heleșteu, vechiul porumbar e amintire, iar arteziana e năpădită de buruieni.

 

Cavoul familiei Banffy este situat pe deal, deasupra casei de vânătoare. Aici sunt îngropaţi membrii mai vechi ai familiei, ultimii descendenţi având cavoul, monument istoric, în Cimitirul central din Cluj-Napoca. Cavoul din Răscruci a căzut victimă celui de-al doilea război mondial, soldaţi ruşi spărgând zidurile cu explozibil.