© 2017 by STUDIOGRAPH. Proudly created with Wix.com

 

0264 262 259, interior: 40

Acest site este un proiect al Primăriei Bonțida, menit să impulsioneze serviciile turistice ale regiunii.

www.comunabontida.ro/

BONTIDA  Centrul de Informare Turistică
Str. Mihai Eminescu nr. 274B
loc. Bonțida, jud Cluj
Castelul Banffy din Bontida

Cel mai renumit monument istoric al localităţi Bonţida este Palatul Banffy, castel care apare, în Lista monumentelor istorice atestate din România, cu opt poziţii:

  1. Castelul Banffy în întregime

  2. Corpul 1 al castelului

  3. Corpul 2 al castelului

  4. Corpul 3 al castelului sec. XVI

  5. Moară înc. sec XIX

  6. Grânarele sec. XIX

  7. Parcul sec. XVIII

  8. Zidul de incintă al parcului castelului 1952

Castelul Banffy a fost construit între anii 1650-1850, cu diverse completări sau modificări de-a lungul timpului.

Dionisie Bánffy (1638-1674), comite de Dăbâca şi Cluj şi consilier al principelui Transilvaniei Mihai Apafi I, a fost cel care a iniţiat construcţia ansamblului. Arhitectul italian Agostino Serena a proiectat un ansamblu fortificat, cu bastioane în cele 4 colţuri, un turn înalt la intrare şi o grădină dispusă în sudul ansamblului.

Moştenitorul său, Dionisie Bánffy al II-lea, a reconstruit castelul, începând din 1745, în stil baroc austriac, după planurile arhitectului vienez Joseph Emanuel Fischer von Erlach. Au fost create noi clădiri: manejul, grajdul, remiza şi locuinţele servitorilor, castelul primind forma de U. Dionisie (Denes) Bánffy a încercat să reproducă frumuseţea parcurilor de la Versailles şi Schonbrunn, cu ajutorul grădinarului Johann Christian Erras. Acesta a proiectat o grădină cu fazani şi un sistem de alei în formă de trident. Aleile tridentului aveau, fiecare, 1.000 de metri şi erau mărginite de tei.

Următorul descendent Bánffy, József Bánffy, a demolat în 1820 turnul de poartă, din materialul rezultat fiind ridicată o moară de apă, dată în folosinţă sătenilor.

La dispoziţia sa, în 1850, arhitectul Anton Kagerbauer a ridicat o nouă aripă a clădirii, perpendicular pe latura sudică a incintei castelului, totodată remodelând parcul prin redefinirea formelor sobre baroce cu altele mai libere, romantice, specific englezeşti.

În secolul XVII sculptorul Johann Nachtigall a transpus "Metamorfoza" de Ovidiu, în grandioase statui de piatră care decorau poarta.

Ultimul proprietar al castelului, înainte de perioada comunistă, a fost Miklós Bánffy, conte de Losoncz, fost ministru de Externe al Ungariei. În anul 1944 trupele germane i-au evacuat pe proprietari, pentru a folosi castelul ca spital militar. Imobilul a fost serios afectat la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, când trupele germane aflate în retragere, au atacat, jefuit şi incendiat întreg ansamblul.

 

A fost distrus întreg mobilierul, pinacoteca, galeria de portrete şi biblioteca. Baronul Miklós Bánffy inițiase o negociere a Ungariei cu România, pentru ca ambele state să schimbe tabăra şi să întoarcă armele împotriva Germaniei, iar devastarea castelului se presupune că a fost răzbunarea guvernului german la adresa baronului.

Într-o latură încă funcţională a castelului a fost instalată în anii 1950 Cooperativa Agricolă de Producţie ("C.A.P.") Bonțida.

 

Naţionalizarea şi lipsa oricărei întreţineri a clădirilor şi parcului au dus la degradarea gravă a castelului. Sătenii au folosit cărămizile castelului drept material de construcție.

Muzeul de Artă din Cluj-Napoca a reuşit să salveze o mică parte a statuilor din parc, depozitându-le în cadrul instituţiei unde se găsesc şi astăzi. Castelul a fost folosit mai departe ca depozit de materiale de construcţii, iar parcul s-a transformat treptat în păşune, copacii, unii dintre ei esenţe rare şi vechi de două sute de ani, devenind lemn de foc.

După căderea regimului comunist, în 1999 a început restaurarea ansamblului. Decisiv în acest sens a fost acordul semnat de Ministerul Culturii si Cultelor din România, "Institute of Historic Building Conservation" din Marea Britanie și Oficiul pentru Protecţia Patrimoniului Cultural din Ungaria.

Lucrările de restaurare s-au făcut sub înaltul patronaj al Prinţului Charles de Wales, care a vizitat în mai multe rânduri şantierul.

În anul 2009 contesa Bánffy Katalin, fiica lui Bánffy Miklós, proprietara actuală a castelului, care trăieşte în Maroc, a încheiat un contract concesional pe 49 ani cu Fundaţia Transylvania Trust, conform căruia Fundaţia va reabilita castelul şi va înfiinţa un centru cultural şi de specializare.

Castelul Banffy este considerat cel mai bântuit loc de la noi din ţară. Legenda spune că o doamnă de rang foarte înalt, apropiată familiei Bánffy, şi-a înşelat la castel soţul cu un tânăr ofiţer. Au fost văzuţi şi deconspiraţi de un băiat de la grajduri. Atunci, doamna cu pricina a ordonat execuţia băiatului care a dat-o de gol, iar fantoma lui, se spune, se arată şi azi, în unele nopţi, pe teritoriul castelului.

Se spune că două fetiţe din Bonţida au descoperit un tunel subteran secret, care făcea legătura între Castelul Banffy şi biserica reformată din localitate.

În scurt timp, acest tunel a devenit noul loc de joacă preferat al copiilor. Tunelul era relativ mare, copiii descoperind în el şi ceva care semăna foarte mult cu un mijloc de transport care fusese folosit, se pare, pentru a-i transporta în secret pe cei de la castel la biserică.

Când adulţii au aflat despre tunel, l-au astupat imediat, ca acesta să nu se prăbuşească peste copii. Aceasta ar putea fi intrarea în tunel, dar nu este sigur ca este aşa:

O mare parte din distrugerile produse castelului au fost făcute de germani, pe vremea când foloseau clădirea ca spital militar. Prezenţa lor la castel a inspirat jocurile copiilor din sat, care se adunau seara acolo, pentru a se juca de-a soldaţii.

Băieţii trimişi de părinţi cu oile la păscut, urcau animalele la un etaj al castelului, de unde ele nu puteau să coboare, timp în care inventau tot felul de jocuri de-a războiul.

Involuntar, în toiul "luptelor" pe care le duceau, mulţi dintre ei au fost martorii unor întâmplări bizare, când la locul încăierării apăreau nişte făpturi transparente, îmbrăcate în uniforme de soldaţi.

Totuşi, înainte de astuparea tunelului, un grup de băieţi intraţi să se joace în subsol au fost luaţi prin surprindere de zeci de lilieci apăruţi din senin. Mulţi tineri se jucaseră de-a lungul timpului acolo şi nimeni nu văzuse niciodată lilieci.

 

Toţi localnicii consideră că împrejurimile şi castelul sunt bântuite. De-a lungul timpului, au fost raportate de martori oculari numeroase apariţii de fantome bănuite a fi ale celor care au murit în timp ce castelul era folosit ca spital militar de către germani. Mulţi au văzut siluete de soldaţi germani şi de oameni în cârje apărând, dispărând sau plimbându-se printre zidurile castelului.